Efectul de seră poate fi descris ca fiind rezultatul interacţiunii dintre lumina solară şi straturile de gaze cu efect de seră din atmosfera terestră, care se întind până la înălţimi de 100 Km deasupra suprafeţei planetei (voi explica puţin mai târziu la ce ne referim prin sintagma "Gaze cu efect de seră").
Spectrul luminii solare (un termen - lumina - folosit oarecum impropriu în acest caz şi care desemnează aici toate formele de energie care ajung pe Pământ de la Soare) este compus din lumina vizibilă, radiaţiile infraroşii (percepute de noi, oamenii drept căldură), razele gamma, razele X şi radiaţiile ultraviolete.
Când radiaţiile solare (ca să folosim o exprimare mai aproape de realitatea de fapt) ating atmosfera terestră, în jur de 25 de procente din energia lor este reflectată înapoi în spaţiul cosmic de către nori şi alte particule atmosferice. În jur de 20 de procente sunt absorbite în atmosfera. De exemplu, moleculele de gaz din straturile superioare ale atmosferei absorb radiaţiile gamma si X. Radiaţia ultravioletă este absorbită de către stratul de ozon, localizat între 19 şi 48 de km peste nivelul mării, în stratosferă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu